Lia Olguţa Vasilescu m-a facut azi sa rad cu lacrimi datorita propunerii pe care a facut-o ca internetul sa fie controlat de o autoritate publica.
Doamna draga
1. Este o imposibilitate tehnica
2. Este o ingradire a dreptului la opinie
3. Este o aventura financiara de proportii mai mari decat casa poporului
4. Este o imposibilitate tehnica

Deci legea asta tre sa se duca alaturi de legea impotriva besitului in spatiul public, legea impotriva aducerii de injurii autoritatilor statului pentru incompetenta, legea impotriva adulterului, legea pentru vorbitul tare la telefon si legea impotriva demagogiei.

Vagauna internetului colcaie si se pregateste.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu interneturile sunt libere, nu uita, nu iarta si este deosebit de razbunator cu cei care incearca sa le puna in lanturi.
Mare grija cu interneturile pe scari.

Continutul acestei postari a fost cenzurat de catre autor pe o durata nedeterminata.

De ceva vreme, se preumbla prin Romania vorbele astea pe care le-ati vazut in titlu. De ceva vreme toata lumea se pange ca la noi este cel mai urat loc de pe pamant.

Nu cunosc exact cine a dat tonul comportamentului astuia dar pentru mine seamana foarte mult cu povestea lui Ion Creanga despre drobul de sare. Cat din timpul in care un om normal din alta tara se gandeste cum sa faca bani si cum sa prospere, isi petrece un Roman plangandu-se cat de sarac si cat de nenorocit este el? Cat afecteaza depresivitatea asta generala capacitatea de munca a Romanilor, s-a intrebat cineva?

Hai sa ne scoatem putin din depresie cu o super oferta pentru cei care viseaza sa plece in tara tuturor posibilitatilor, acea stea curata unde toata lumea o duce cu o mie de ani mai bine, nu-i asa, comparativ cu romanul de rand:

Schimb casa cu 2 etaje , si 4 camere, baie, bucatarie si toate imbunatatirile in Statele Unite ale Americii, Detroit Mishigan cu apartament in Aleea Tudor Vladimirescu.

Casa poate fi vizionata aici:

Nu va uitati la pret va rog frumos, s-ar putea sa va razganditi, casa valoreaza doar 10 500 de Euro.

Claudelu a facut o mare surpriza si a devenit peste noapte moguleasa.
Vazand ca nu mai are loc de atatea interese prin presa si din cauza ca patronii din presa locala “nu stie” s-a apucat ea de scris ce si cum vrea ea sa zica. Necenzurat, fara frica, fara autocenzura.

Iaca aici

Multa bafta si la multi ani de ziua copiilor!

Totodata cu ocazia unui interviu am gasit de cuviinta sa inchin o oda unei persoane deosebite:

Oda unei raze

Aceasta scrisoare se adreseaza unui blogar romascan care se numeste Paul Sava si se gaseste aici.

Mi-e greu sa nu pun injurii in aceasta scrisoare insa voi face eforturi speciale ca acest lucru sa nu se intample.

Draga Paul (nu domnul, nu stimate, nu cine stie ce feluri de formule pe care le-oi fi crezand tu necesare in momentul in care cineva ti se adreseaza).
In momentul in care pui ceva pe blog, inseamna ca vrei sa impartasesti o idee, un fapt, o credinta proprie comunitatii. In momentul in care expui asa ceva se presupune (in cazul in care nu esti troll evident) ca esti oarecum convins de ceea ce scrii.
In momentul in care accepti comentarii pe blog inseamna ca esti interesat ca cei care te citesc sa ofere niscaiva feedback despre ce elucubratii mormai tu acolo. Tocmai de aia te-ai apucat sa scrii pe sit la tine “Orice comentariu inteligent este bine venit! Revino pe acest blog dacă ţi-a plăcut articolul pe care tocmai l-ai citit. Contez pe revenirea ta” (mie imi suna mai mult a milogeala, dar asta is eu, sa facem abstractie).
Eu te rog sa schimbi respectivul citat in “Orice comentariu inteligent care imi da dreptate este bine venit! Revino pe acest blog dacă deoarece fara indoiala ţi-a plăcut articolul pe care tocmai l-ai citit ca sa ma bucur eu. Contez pe revenirea ta in caz ca esti de acord ca eu sunt intruchiparea perfectiunii.”
Si asa o sa stie omul in ce se baga acolo, nu de alta dar sa nu ne pierdem timpul in caz de nu vrem sa ne taram in genunchi si sa-ti aducem osanale.

Acuma critica:
1. Daca stergi un comentariu(dreptul tau ca e blogul tau) si nu justifici motivul pentru care l-ai sters inseamna ca ori esti un las, ori nu ai cu ce sa combati comentariul si esti un mincinos, ori esti prea prost sa dai o replica coerenta.
2. Daca nu raspunzi la comentarii niciodata inseamna ca tii un monolog, si ca scrii pentru tine (deci ai nevoie de un jurnal nu de un blog)
3. Daca pe altul il citesc mai multi, nu inseamna ca ala te lucreaza pe la spate, ci ca e mai destept, amuzant,interesant ca tine si totodata ca esti cam paranoico-depresiv.
4. Ori esti anarhist ori stergi comentariile altora, altfel esti doar un ipocrit cu impresii de elita si porniri totalitare.
5. Cenzura ideologica nu este practicata de nimeni altcineva dintre toti blogarii romascani, de unde reiese ca ori tu esti mai etic decat toata lumea ori ca toti ceilalti sunt niste idioti ca nu fac asta.

Am spus si retine, odata si odata tot dau cu ochii de tine, in caz ca ai nesimtirea sa apari la vre-un blogmeet, si acolo nu ai cum sa ma cenzurezi, acolo o sa fii ala pe care toata lumea il arata cu degetul.

Mai bine blogar decat anonim? Nu in cazul tau.

PS. spre deosebire de gluma cu Pavel acest post este cat de real posibil.

Vreau sa zic ca am fost banat pe chatul lui Neamtu. La 2 secunde dupa ban am iesit si inapoi nu mai vin pina nu primesc scuze sau explicatii publice.

In ceea ce priveste incidentul, intuitia proprie imi dicteaza sa banui ca are o vaga legatura cu mucosii carora le curge tarina din buletin si care cred ca polemica este un fel de logicareala si schimb de replici ad homine. Persoaje insignifiante in perspectiva, care incearca sa eludeze acel status quo in care se balacare ca intr-un limbo, si in care ii cramponeaza anumite complexe de inferioritate si limitari cognitive aparente.

Consider astfel de abuz in primul rand jignitor si neavenit, nu doar in privinta umilei mele persoane, un precedent lugubru si periculos cu consecinte net distructive in ceea ce priveste transmisia online a emisiunii Gura la Ureche.

Limitarea discutiei si opiniei la lucrurile cu care doar o parte dintre participanti sunt de acord, indiferent daca ponderea participantilor este zdrobitor majoritara, limiteaza exercitiul de comunicatie si el poate regresa la stadiul de vorbit in oglinda sau pescuit in butoi, unde, desi sucesul este garantat, valoarea reala a activitatii in sine este nula.

Astept.

Acum ceva timp, acum o mojila de timp de fapt, era un mos mai batran asa, care se tot plimba prin Senatul Roman si baiguia mai tot timpul cand auzea cate o idee mareata, o acuzatie sau un eveniment iesit din rutina zilnica a senatului “Cui bono?”-”Cui foloseste?”. Se numea Lucius Cassius Longinus Ravilla.
Si intrebarea asta mi-o pun mai totdeauna de fiecare data cand apare cate un conflict, pe care mintea mea, de vietate ganditoare si nitel paranoica, nu a putut sa il prevada.
Eu nu ma ocup cu cercetari socio-culturalo-mediatice ca nu am timp de asa ceva si nu am pregatirea necesara, asa ca nu prea m-am bagat in conflicte despre care nu stiu destule. Dar apare aproape obsedant numele lui asta din titlu, un blogar ca oricare altul dar mai vechi in bransa si de un oarecare succes.
Si vad azi niste acuzatii de partialitate aduse de Neamtu catre FTW si in care Neamtu anunta ca renunta la FTW, in semn de protest. Citesc ce scrie, zic: “ia sa vaz ce l-a suparat pe asta ca de obicei nu face miscari bruste”, si mai mult chiar el il promova ca un bun promotor de bloguri, un fel de sistem democratic.
Reiese ca una Raluxa a scos aricolul lui Crock de pe FTW, se zice din cauza comentariilor (eu zic ca din cauza interviului, ca acolo Grimm critica blogurile gratis, inclusiv FTW, si muierea asta a gasit in comentarii un casus belli pentru cenzura)

Mergand pe fir dau de Zoso.
Ce s-a intamplat, ce cauta asta acolo, si in ce a constat conflictul nu stiu dar dupa cate inteleg zoso a aparut si a inceput sa critice in stilul propriu (de care vreau eu sa va relatez), adica atacand initial continutul si imediat ulterior persoana. Stilul asta de eroare logica este foarte des intalnit, deoarece este mult mai usor sa discreditezi adversarul decat sa ataci o idee in sine. Astfel, destructurand ethosul oponentului, celelalte 2 puteri de convingere, Pathos si Logos nu mai pot fi folosite cu eficienta.
Tipic reactiile de ambele parti incep sa apara, se arunca cu cacat, se trece la alte subiecte, se aduc injurii si calomnii, intr-un cuvant trai pe plai. E, in lumina acestei stari de frustrare apar reactiile post-conflictuale care se manifesta in general cu postari pe blogul fiecaruia:
1. Postari care il injura pe Zoso
2. Postari care dezbat subiectul si mentioneaza opinia lui Zoso
3. Postari care ii dau dreptate lui Zoso

Acuma fac si eu ca batranul cenzor roman: Cui bono?

Evident Zoso se capatuieste cu linkuri spre el. Pozitive, negative. iniferente, nu mai conteaza pentru ca publicitatea negativa e tot publicitate. Acuma un noob neinteresant ( retardel dupa cum m-ar cataloga Zoso dar deja nu va spun ceva nou) ca mine, se duce sa vada ce-i cu Zoso asta. Si surpriza… omul nu e chiar naspa, blogul e asezat bine, subiecte cat de cat, etc. Si multi revin, blogul merge, trafic este, omul profita.

Acuma sa ne gandim cum sa contracaram treaba asta si trendul asta(ca nu e singurul care face treburi de astea) care seamana mai mult a spam. Foarte simplu. Comentati la el pe blog , ca sa va descarcati emotional, dar nu mentionati nicaieri altundeva numele lui si linkuri, referinte, citate de la el. Si asa va veti razbuna.
Daca insa sunteti de acord cu ce zice el, va place ce scrie, cum gandeste si considerati actiunile astea parsive in opinia mea, o metoda legitima, acesta este dreptul vostru. Eu unul nu mai vorbesc despre el.

Cei care zic ca Zoso este prost sunt naivi, Zoso e foarte bun in ceea ce face. Problema este insa, ne place ce face?

PS: A, si boicotati FTW pana isi cer scuze public.

Deoarece aici imi este inima si profesia am decis sa deschid un nou blog si anume:
http://sunetsilumini.wordpress.com

Blogul este facut pentru a explora domeniul asta foarte vast si foarte important pentru mine. Aici voi expune in termeni cat pot de simpli esenta, detaliile si noutatile in domeniul audio-vizual-lumini.
Sper sa adun cat mai multi iubitori ai domeniului si sa cream o comunitate cat mai puternica prin intermediul blogului. Daca pana acum am fost pe plan local acum Cipslim se lanseaza pe plan national.

Multumesc pentru incurajari si aplauze

Dau un exempu.
Avem un orasel… un orasel ca oricare altul. Sa zicem Croncaciuni.
In croncaciuni sunt mai multe familii. Ocupatia principala este agricultura, deforestarea zonei, cresterea animalelor si vinificatia.

La un moment dat in satul lor apare un comerciant, daca pana acum oamenii vindeau intre ei produsele si le era suficient acum a aparut un ditamai magazinul in centrul orasului. Abar, comerciantul nu a avut prea mare succes, piata orasului fiind foarte bine aprovizionata si oamenii erau obisnuiti sa mearga acolo.
Abar insa venise cu tema facuta, se astepta la rezilienta locuitorilor si stia dinainte obstacolele care le are de infruntat. Astfel incepu sa-si desfaca tentaculele.

Primul lucru pe care la facut a fost sa inceapa sa micsoreze preturile sub pretul pietei la produsele esentiale. Painea, cartofii, legumele, orezul, zaharul erau mai ieftine decat oriunde altundeva. Nu iesea in pierdere, balansa cu alte produse pe care lumea le cumpara, in primele 3 luni a facut un cacul si a vazut ce cumpara lumea in general si a balansat preturile destul de bine. Precum bine a calculat lumea a inceput sa se imbulzeasca la el in magazin si sa neglijeze piata.

Al doilea lucru pe care l-a facut a fost sa inceapa sa bombardeze primaria cu reclamatii la adresa pietei centrale: mizerie, lipsa controalelor, conditiile mai putin bune, hotii de buzunare, etc. Primarul, un om dealtfel onest, nu a putut ignora valul de reclamatii si a inceput sa puna piciorul in prag in piata centrala, deoarece bugetul primariei nu putea suporta cresterea numarului de personal care sa controleze ce se intampla in piata a trebuit sa creasca taxa pentru vanzatorii din piata, fapt care a dus la cresterea pretului produselor. Astfel in scurt timp piata Abar a revenit cu preturile la un nivel normal, diferenta fiind ca magazinul lui era plin.

Primii au cazut vanzatorii de legume si fructe, Abar stia de problema lor asa ca s-a oferit sa le cumpere stocul la pret de nimic. Stia ca or sa accepte, i-a intrebat chiar pe data de 29, pe 1 multi dintre ei trebuind sa achite darile si mai ales ratele pentru echipamentele electrocasnice luate de la el. In felul asta, actionand in mai multe directii in Croncaneni se inamplau urmatoarele lucruri: locuitorii ajunsesera sa se bazeze pe magazinoiul lui Abar pentru orice cumparau si piata a trebuit inchisa deoarece nu mai venea nimeni nici sa cumpere ca era prea scump, incomod, departe si nici sa vanda ca isi pierdeau vremea si mai degraba vindeau la distribuitor. Distribuitorul, ati ghicit, baiatul lui nea Abar.

Dupa un timp unii dintre locuitori au inceput sa intre la ananghie si au trebuit sa munceasca prin alte orase. Munceau si trimiteau bani celor de acasa, iar cei de acasa mergeau sa-i creasca profitul lui Abar. Unii mai instariti trimiteau bani sa isi faca case- Abar vindea cimentul, caramizile, lemnaria. Unii trimiteau masini-Abar avea benzinariile. Astfel micii producatori au inceput sa dispara, si in timp forta de munca din orasel nu mai era nici macar o fractiune din ce a fost odata. Cei din afara trimiteau bani, cei de acasa isi vindeau serviciile unul altora (ca produse nu mai puteau vinde ca nu avea nici un sens) iar Abar isi lua partea .

Intr-o zi oamenii si-au dat seama ca lucrurile nu sunt tocmai bune, unii au incercat chiar sa se apuce iar de munca de jos, de gradinarit, lemnarit, etc. Insa cand vedeau ca muncesc un an pe nimic si ca sunt ciuca glumelor despre tarani s-au lasat pagubasi si au inceput sa vanda si ei servicii.

Vrand nevrand, banii circulau prin oras si in final tot in punga lui Abar ajungeau.

As vrea sa va spun ca intr-o zi croncanenii s-au rasculat si l-au spanzurat pe speculant in mijlocul orasului insa nu e adevarat, Abar nici nu a calcat vreodata in Croncaciuni, el fiind din alta tara.

Vreau sa dezbat un subiect de multe ori ocolit dar extrem de important pentru societatea romaneasca. In momentul de fata penitenciarul in Romania inseamna un cos de gunoi. De aceea se si numeste astfel Penitenciar, Puscarie, Inchisoare, un loc unde cei care au gresit societatii sunt izolati de societate pentru a fi pedepsiti.
Era un banc (foarte amuzant dealtfel) in care Basescu ii zice lui Pogea sa transfere 2 miliarde la penitenciare iar Pogea ii zice ca el nu are bani nici de educatie.
“Mai Pogea tu crezi ca daca pierdem alegerile mergem la scoala?”
Si ma gindeam, oare penitenciarul nu ar trebui sa fie parte integranta din sistemul de educatie?
In state dupa cite stiu eu se numesc Corectional Facilities. Correctional, deci care corecteaza, ajusteaza, educa, acest termen a fost impus cu scopul de a reaminti societatii care este scopul pedepsirii unui infractor.
Luind la modul cel mai simplu si privind societatea ca pe un organism, infractorul este o celula care nu functioneaza cum trebuie si fiind daunatoare organismului, respectiva celula este izolata de organism.
Ce se intimpla in Romania momentul de fata ? Celula este pusa alaturi de alte celule bolnave, unele mai grav altele mai putin, si tinute o vreme impreuna apoi reintroduse in organism in speranta ca “s-au invatat minte”.
In momentul de fata puscariile sunt adevarate centre de profesionalizare a infractorului. Statistici nu sunt disponibile insa este evident faptul ca multi recidiveaza. Foarte multi.
Exista un sistem se cheama HACCP. Analiza Pericolului si Controlul Punctelor Critice.
In puscarie infractorului i se intampla urmatoarele lucruri:
1. Ruperea de societate si de regulile societatii.
2. Scoaterea muncii din activitatea lui zilnica.
3. Ruperea relatiilor cu societatea.
4. Diminuarea capacitatii fizice si intelectuale.
5. Alterarea caracterului si a educatiei civice.
6. Presiune psihologica si impunerea sentimentului de inferioritate.
7. Umilinta si indoctrinarea cu legea junglei.
8. Reducerea drastica a sanselor de a obtine un loc de munca.
Astea cred ca sunt principalele motive pentru care cred ca un puscarias nu poate iesi un om intreg din penitenciar. In felul acesta dam cu piciorul unor oameni, si pentru o greseala din trecut ii condamnam de multe ori la o viata sub semnul criminalitatii. Acestea sunt punctele critice care trebuie adresate si controlate.
In conceptia mea penitenciarul ar trebui sa fie locul prin care detinutului i se reda demnitatea. Locul prin care el este educat astfel incat sa revina in societate un om folositor societatii.
Puneti in orice puscarie un anunt ca se cauta oameni sa construiasca un drum, o casa, o biserica si este nevoie de forta de munca. Veti fi surprinsi sa vedeti ca cel putin 50% din detinuti isi vor manifesta interesul.
Nimanui nu ii place sa piarda ani din viata stand degeaba, nimanui nu ii place sa stea intr-o patratica si sa nu faca nimic, indobitocindu-se privind peretii.
Si atunci de ce nu se foloseste aceasta forta de munca in ajutorul meu ca cetatean din banii caruia el maninca, si in ajutorul lui ca om, sa-si formeze increderea in sine si sa invete o meserie? Atirna greu pentru un om realizarile pe care le are. Atunci cind iese la libertate va sti ca se poate descurca, iar viitorul angajator(pe baza recomandarilor ministerului justitiei) va avea incredere ca omul din fata lui are capacitatea de a deveni un angajat valoros.
In opinia mea puscariasul are nevoie de munca cum are un copil nevoie de mama sa. Alta iesire din cercul vicios in care paseste un om care trece poarta penitenciarului nu este.