Orasul Roman are un succes nebun in istorie sa devina ciuca batailor. Ultima bataie a fost in al doilea razboi mondial dar si pina atunci am fost mai tot timpul pe linia frontului. Probabil situarea intre Siret si Moldova precum si padurile din imprejurimi ii confera calitatile unui punct strategic usor de aparat.
Se batura la Roman rusii cu nemtii si romanii de le sarira capacele. Nu se mai stie dar Romanul era pregatit sa devina un fel de Odesa al Romaniei. Adica, daca ne vindem pielea atunci o vindem scump. Dupa refugiu, cind Bunicii mei au revenit acasa au gasit ingropat in curte un ditamai tancul tigru. La 23 august 1944 linia frontului aproape trecuse orasul.
Si ca in orice razboi au cazut multi osteni. Foarte multi.
Si cazind ei rusii pe teritoriul nostru, nu s-a putut face altceva decit sa-i ingroape. Mai apoi dupa terminarea razboiului si trecerea frontului i-au adunat pe toti in cimitir si le-au pus si un monument. Evident ca monumentul l-au pus romanii cu automatul rusesc in coaste, nu din mare dragoste fata de “eliberatorul” sovietic.

Monumentul Rusilor
Scrie acolo “Slava armatei sovietice care a eliberat Romania de sub jugul cotropitorilor fascisti”. Ca e inpropriu spus asta stim, care jug, care cotropitori ca noi eram aliati si noi i-am chemat sa ne folosim de forta lor sa ne luam fratii inapoi. Dar asta nu conteaza. Nu conteaza pentru ca soldatul rus pentru asta a murit. Nu stia el ce se intimplase, ce is aia moldoveni, rusificare, Neamul Romanesc, etc. Ei venisera sa ne elibereze, sa se razbune pe “fashishti”. O moarte nobila, ei, soldatii de rind nu venisera sa ne ia tara.
Si a ramas monumentul si soldatul acolo, in cimitirul Romascan unde, stie toata lumea, ajungem cu totii odata si odata.
Linga el se ridica mult mai maret si mai mare monumentul eroilor romani.

Monumentul eroilor
In spatele acestuia sunt mormintele ostasilor romani.

Mormintele eroilor romani
Diferenta este ca pe mormintele rusilor nu este altceva decit pamint. Pamint pe ei, dedesuptul lor, imprejur si ei de acum tot pamint. In timpul razboiului Stalin isi adusese aminte de Biserica Ortodoxa Rusa si o recunoscuse ca necesara. Insusi el a spus ca a avut un vis sau ceva de genul asta care l-a convins de existenta lui Dumnezeu. Evident ca a instaurat pe cine a vrut el la conducerea ei dar a recunoscut dreptul rusilor de a fi crestini. Cu toate acestea pe mormintele rusilor din Roman nu este nici urma de cruce. Nici una.
Cind am trecut pe acolo m-am gindit ca i-o fi ajuns blestemul bucovinenilor pe care i-au calcat in picioare si pe care il stiu de la bunica mea.
“Cel care ni-o dispartit
Si n-aibi loc pi pamint
Si nici cruci pi mormint”

Din Suceava n Radauti si mai sus la Cernauti Maria Iliut
Vezi mai multe video din Muzica

