Atunci cand am ajuns in Dubai primul lucru care ne-a socat a fost ca la iesirea din aeroport (care si el ne-a socat prin magnitudine ca bagi cam 20 de ale noastre sa faci unul ca al lor) a fost caldura. Initial am avut impresia ca am intrat intr-o sala a masinilor langa un motor pornit care disipa caldura. Brusc insa am realizat ca suntem afara… si era ora 3 dimineata!
Urmatorul pas a fost ca am fost racolati de un individ mititel si negru care sa autoprezentat ca ghidul nostru spre hotel. Initial nu am avut incredere in ala micu, dar am observat ca noi suntem 5 haidamaci si in caz de ceva il descompunem membru cu membru(radeti voi dar nu stiti care e sentimentul cand ajungi intr-o tara straina). La aeroport au mai venit insa romani si ne intampinasera sa le dam pachetele de acasa.
Eram 5 baieti, 3 din Roman si 2 din Onesti, unul mai incrancenat ca altul si mai suspicios. Apoi ni s-a explicat ca tre sa ne urcam in dubita si asa am facut. La iesirea din aeroport este un drum in serpentina dupa care intri intr-un tunel. Serpentina pe care se coboara are 2 benzi late si este inconjurata de lacuri, palmieri, arteziene si tot felul de plante.
Dupa asta intri pe un pod (schimbarea sensului pe autostrada, ii zice flyover) care si aia are 2 benzi, apoi intri intr-un tunel cu 5 benzi pe sens si dai tata cu 130 la ora cam 5 minute numa in tunel. Deci cam cat asfalt este in tot Romanul il vezi in 5 minute.
La iesire din tunel pe autostrada incep cladirile de sticla si metal, turnuri, etc.. In momentul asta zice unu din noi lasand incrancenarea si falsa blazare laoparte:” Sa-mi bag pula aicia-i ca in state” la care i-am dat dreptate.
In fine, ajungem la hotel unde suntem cazati si stam in cur pe pat sa ne revenim in urma socului cultural.
Prima masura a fost sa desfacem sticla de coniac si sa tragem o dusca buna dupa care ne-am culcat gandindu-ne ce mare e lumea si ce or face aia de acasa acuma.

© 2010, cipslim. All rights reserved.

This entry was posted on Saturday, July 3rd, 2010 at 10:25 am and is filed under povesti de suflet. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.