Claudelu a facut o mare surpriza si a devenit peste noapte moguleasa.
Vazand ca nu mai are loc de atatea interese prin presa si din cauza ca patronii din presa locala “nu stie” s-a apucat ea de scris ce si cum vrea ea sa zica. Necenzurat, fara frica, fara autocenzura.

Iaca aici

Multa bafta si la multi ani de ziua copiilor!

Totodata cu ocazia unui interviu am gasit de cuviinta sa inchin o oda unei persoane deosebite:

Oda unei raze

Dau un exempu.
Avem un orasel… un orasel ca oricare altul. Sa zicem Croncaciuni.
In croncaciuni sunt mai multe familii. Ocupatia principala este agricultura, deforestarea zonei, cresterea animalelor si vinificatia.

La un moment dat in satul lor apare un comerciant, daca pana acum oamenii vindeau intre ei produsele si le era suficient acum a aparut un ditamai magazinul in centrul orasului. Abar, comerciantul nu a avut prea mare succes, piata orasului fiind foarte bine aprovizionata si oamenii erau obisnuiti sa mearga acolo.
Abar insa venise cu tema facuta, se astepta la rezilienta locuitorilor si stia dinainte obstacolele care le are de infruntat. Astfel incepu sa-si desfaca tentaculele.

Primul lucru pe care la facut a fost sa inceapa sa micsoreze preturile sub pretul pietei la produsele esentiale. Painea, cartofii, legumele, orezul, zaharul erau mai ieftine decat oriunde altundeva. Nu iesea in pierdere, balansa cu alte produse pe care lumea le cumpara, in primele 3 luni a facut un cacul si a vazut ce cumpara lumea in general si a balansat preturile destul de bine. Precum bine a calculat lumea a inceput sa se imbulzeasca la el in magazin si sa neglijeze piata.

Al doilea lucru pe care l-a facut a fost sa inceapa sa bombardeze primaria cu reclamatii la adresa pietei centrale: mizerie, lipsa controalelor, conditiile mai putin bune, hotii de buzunare, etc. Primarul, un om dealtfel onest, nu a putut ignora valul de reclamatii si a inceput sa puna piciorul in prag in piata centrala, deoarece bugetul primariei nu putea suporta cresterea numarului de personal care sa controleze ce se intampla in piata a trebuit sa creasca taxa pentru vanzatorii din piata, fapt care a dus la cresterea pretului produselor. Astfel in scurt timp piata Abar a revenit cu preturile la un nivel normal, diferenta fiind ca magazinul lui era plin.

Primii au cazut vanzatorii de legume si fructe, Abar stia de problema lor asa ca s-a oferit sa le cumpere stocul la pret de nimic. Stia ca or sa accepte, i-a intrebat chiar pe data de 29, pe 1 multi dintre ei trebuind sa achite darile si mai ales ratele pentru echipamentele electrocasnice luate de la el. In felul asta, actionand in mai multe directii in Croncaneni se inamplau urmatoarele lucruri: locuitorii ajunsesera sa se bazeze pe magazinoiul lui Abar pentru orice cumparau si piata a trebuit inchisa deoarece nu mai venea nimeni nici sa cumpere ca era prea scump, incomod, departe si nici sa vanda ca isi pierdeau vremea si mai degraba vindeau la distribuitor. Distribuitorul, ati ghicit, baiatul lui nea Abar.

Dupa un timp unii dintre locuitori au inceput sa intre la ananghie si au trebuit sa munceasca prin alte orase. Munceau si trimiteau bani celor de acasa, iar cei de acasa mergeau sa-i creasca profitul lui Abar. Unii mai instariti trimiteau bani sa isi faca case- Abar vindea cimentul, caramizile, lemnaria. Unii trimiteau masini-Abar avea benzinariile. Astfel micii producatori au inceput sa dispara, si in timp forta de munca din orasel nu mai era nici macar o fractiune din ce a fost odata. Cei din afara trimiteau bani, cei de acasa isi vindeau serviciile unul altora (ca produse nu mai puteau vinde ca nu avea nici un sens) iar Abar isi lua partea .

Intr-o zi oamenii si-au dat seama ca lucrurile nu sunt tocmai bune, unii au incercat chiar sa se apuce iar de munca de jos, de gradinarit, lemnarit, etc. Insa cand vedeau ca muncesc un an pe nimic si ca sunt ciuca glumelor despre tarani s-au lasat pagubasi si au inceput sa vanda si ei servicii.

Vrand nevrand, banii circulau prin oras si in final tot in punga lui Abar ajungeau.

As vrea sa va spun ca intr-o zi croncanenii s-au rasculat si l-au spanzurat pe speculant in mijlocul orasului insa nu e adevarat, Abar nici nu a calcat vreodata in Croncaciuni, el fiind din alta tara.

Vad in ultimul timp incercari de a porni diferite acte de caritate.
Nimic nu aduce mai multa multumire sufleteasca decat actul de a ajuta un om. Nu este pe lume fapta mai buna ca milostenia.
Asa ne invata pe noi scriptura sa dai si sa uiti. Este si o pilda care spune ca nici nu ar trebui sa te intereseze ce se intampla cu banul , haina, mancarea caci nu-i dai omului sarac ci lui Hristos. Adica fa milostenie si uita, ce va face milostitul cu pomana este problema lui si el insusi va raspunde la vremea cuvenita.
Asa ar trebui sa se inteleaga donatiile prin prisma omului, a persoanei particulare.

Avem insa de a face astazi cu un altfel de donator si anume persoana publica. Partidele, companiile, organizatiile etc.
Acestea nu se supun legilor asemenea oamenilor ca, deh, nu ar mai exista. Dar potentialul lor comparativ cu potentialul omului de rind este mult mai mare.
De asemeni la cite minunatii se intampla acum, omul a devenit sceptic in ceea ce priveste donatiile si intrebarea se pune de ce sa donez la astia cand pot sa dau de exemplu banii la o biserica (taci Neamtu!).

De curand vad un pot la Teo despre niste pusti care vor sa ajute alti pusti.
A mai fost si chestia cu globurile lui Lavinia

Amindoua intentii bune, dupa parerea mea insa una sortita unui succes mic si una finalizata mediocru.

De ce? Deoarece nu sunt planificate in detaliu, si se poticnesc. Se cheltuie multe resurse aiurea(pliante, dumuri, nervi, timp) deoarece nu este “cap de neamt” cum ar fi spus bunicamea.

Mai copii (astia de la aripi deschise) puneti mina si luati taurul de coarne, nu va luati dupa altii. Faceti un plan concret care sa semene cu un plan de afaceri.

1 structura organizatiei: cine ce face si cu ce este responsabil.
2 scopul clar si in detalii cat mai precise (cati copii vrem sa hranim, cu ce, cat timp
3 resurse
4 potentiali donatori
5 cati bani va trebuie, pentru ce, in cat timp
6 publicitate
7 planuri alternative (in caz ca se strange prea putin sau prea mult

Fiecare din aceste puncte trebuie rezolvat in detaliu, pus pe hirtie, reanalizat si pe urma la munca. Se va intampla sa vrea cineva sa doneze, se duce la banca, aia ii cer un cod. pe care nu l-ati dat, nu mai doneaza. Se intampla sa va sune si sa va intrebe de cati bani aveti nevoie si nu stiti pareti neseriosi, nu mai doneaza. Se intampla ca nu vrea sa doneze bani dar are 300 de conserve de fasole la indemina, nu aveti unde le pune. Se intampla ca vrea sa doneze dar nu e un sit, un blog unde poate sa vada concret ce se intampla. Se intampla ca am o companie si vreau sa donez dar pe voi nu va cunoaste nimeni asa ca de ce sa nu donez la altii. Se intampla multe.

Dar in cazul in care lucrurile sunt clare, chiar daca nu aveti un suces nebun veti avea un punct de pornire, si experienta necesara gestionarii actiunilor viitoare.

Eu va doresc succes si promit sa donez in momentul in care lucrurile vor merge cum ar trebui sa mearga 5% din salar.

PS:
Inca ceva, fraza asta “Pentru a empatiza cu aceasta categorie nefavorizata” imi creeaza repulsie, scrieti din suflet simplu si clar.

Orasul Roman are un succes nebun in istorie sa devina ciuca batailor. Ultima bataie a fost in al doilea razboi mondial dar si pina atunci am fost mai tot timpul pe linia frontului. Probabil situarea intre Siret si Moldova precum si padurile din imprejurimi ii confera calitatile unui punct strategic usor de aparat.
Se batura la Roman rusii cu nemtii si romanii de le sarira capacele. Nu se mai stie dar Romanul era pregatit sa devina un fel de Odesa al Romaniei. Adica, daca ne vindem pielea atunci o vindem scump. Dupa refugiu, cind Bunicii mei au revenit acasa au gasit ingropat in curte un ditamai tancul tigru. La 23 august 1944 linia frontului aproape trecuse orasul.

Si ca in orice razboi au cazut multi osteni. Foarte multi.

Si cazind ei rusii pe teritoriul nostru, nu s-a putut face altceva decit sa-i ingroape. Mai apoi dupa terminarea razboiului si trecerea frontului i-au adunat pe toti in cimitir si le-au pus si un monument. Evident ca monumentul l-au pus romanii cu automatul rusesc in coaste, nu din mare dragoste fata de “eliberatorul” sovietic.

Monumentul Rusilor

Scrie acolo “Slava armatei sovietice care a eliberat Romania de sub jugul cotropitorilor fascisti”. Ca e inpropriu spus asta stim, care jug, care cotropitori ca noi eram aliati si noi i-am chemat sa ne folosim de forta lor sa ne luam fratii inapoi. Dar asta nu conteaza. Nu conteaza pentru ca soldatul rus pentru asta a murit. Nu stia el ce se intimplase, ce is aia moldoveni, rusificare, Neamul Romanesc, etc. Ei venisera sa ne elibereze, sa se razbune pe “fashishti”. O moarte nobila, ei, soldatii de rind nu venisera sa ne ia tara.

Si a ramas monumentul si soldatul acolo, in cimitirul Romascan unde, stie toata lumea, ajungem cu totii odata si odata.

Linga el se ridica mult mai maret si mai mare monumentul eroilor romani.

Monumentul eroilor

In spatele acestuia sunt mormintele ostasilor romani.

Mormintele eroilor romani

Diferenta este ca pe mormintele rusilor nu este altceva decit pamint. Pamint pe ei, dedesuptul lor, imprejur si ei de acum tot pamint. In timpul razboiului Stalin isi adusese aminte de Biserica Ortodoxa Rusa si o recunoscuse ca necesara. Insusi el a spus ca a avut un vis sau ceva de genul asta care l-a convins de existenta lui Dumnezeu. Evident ca a instaurat pe cine a vrut el la conducerea ei dar a recunoscut dreptul rusilor de a fi crestini. Cu toate acestea pe mormintele rusilor din Roman nu este nici urma de cruce. Nici una.

Cind am trecut pe acolo m-am gindit ca i-o fi ajuns blestemul bucovinenilor pe care i-au calcat in picioare si pe care il stiu de la bunica mea.
“Cel care ni-o dispartit
Si n-aibi loc pi pamint
Si nici cruci pi mormint”

Din Suceava n Radauti si mai sus la Cernauti Maria Iliut
Vezi mai multe video din Muzica

[polldaddy poll=1867154]

Am decis sa fac si eu ceva pentru blogosfera romascana. Am ales 3 blogarite care au participat la intalnirea blogarilor de anul acesta din orasul patriarhal din care sa se aleaga. Votati ce vreti- frumusetea sufleteasca, fizica, morala, mentala si la sfarsit numaram bobocii.

Premiul va avea o valoare mai mult simbolica dar va fi destul de consistent. Adica nu le vom da o bomboana de 2 lei 50 dar nici un colier cu perle. Undeva intre.

Sponsorizarile sunt binevenite dar nu sunt esentiale.

Update 1. Datorita unui glitch de sistem s-a permis votarea multipla si deci o frauda a avut loc.  Sper ca am rezolvat problema. Lavinia a primit (din partea unui admirator cred) 7 voturi in plus de la aceeasi persoana. Din cauza ca nu prea inteleg cum sa resetaz sondajul voi anula 7 voturi din contul ei.

Dupa prima zi  situatia este:

Claudia 2 voturi

Teo        2 voturi

Lavinia 5 voturi

Sper sa rectific problema cat de curand. In acest moment votul multiplu ar trebui sa fie imposibil dar daca mai e vre-o problema dati cu un comentariu (multumesc grimm de “heads up”)